Zile mohorate: World of Make Believe

Scena: P1, P2. Persoane. Oameni ca noi. În fața noastră. Ca în oglindă.

P1: "Dintr-o dată mă simt îndragostit de lume, de viață. Îmi vine să imbrățișez oamenii. Putem fi mai buni. Viața e frumoasă."

P2: "Adesea ne e greu. Dar nu contează, trecem peste toate. Atâta timp cât ne avem unii pe alții. Ne ajutăm. Totul va fi bine. Totul e bine."

P1: "Uneori imi dau lacrimile de câtă frumusețe vad. Simt că se mișcă ceva în mine."

P2: "Parcă visez... "

P1: "Parcă visez ..."

P2: "E așa cum mi-am inchipuit..."

P1: "Parcă visez..."

Ies...

{World of Make Believe}

[Did] Someone mention a war?

We all know it's for peace

and we love a tragedy,

it goes well with our righteousness.

Our lives are small,

do we say that enough?

We mind our business,

do you say that enough?

Sure, we get sad,

sure, we have problems,

sure, it is hard,

our lives are hard,

but do we say it enough?

We ride guilt free,

all smiles guilt free,

in our

wonderful

wonderful

wonderful

world of make believe.